chiomp(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHIOMP, CHIOÁMPĂ,chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.] – Et. nec.
chiomp(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHIOMP, CHIOÁMPĂ,chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.]
chiomp(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb.