chiondoreală - explicat in DEX

chiondoreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală.

chiondoreală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. Privire încruntată, posomorâtă. – Din [în]chiondorî + suf. -eală.

chiondoreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli

chiondoreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă — [În]chiondora + suf. -eală.