chinovie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [
Acc. și:
chinovíe] – Din
sl. kinovija.chinovie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți.
Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul
sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer,
Gr., 78). –
Der. chinovit, s. m. (cenobit), din
ngr. ϰοινοβίτης (dublet,
neol. cenobit, din
fr.);
chinovitic, adj. (
înv., de cenobit);
chinovial, adj. (
înv., de cenobit);
chinovicește, adv. (în felul cenobiților);
chinoviarh, s. m. (pustnic), din
ngr. ϰοινοβιάρχης.
chinovie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [
Acc. și:
chinovíe] – Slav (
v. sl. kinovija <
gr.).
chinovie (Dicționaru limbii românești, 1939)chinovíe, -ít, V.
cenob-.chinovie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chinóvie (-vi-e) s. f.,
art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)chinovie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chinovie f. mănăstire unde călugării trăiesc în comun (în opozițiune cu
lavră):
Neamțul e chinovie de călugări, iar Horezul e chinovie de maici. [Termen de origină slavo-greacă].
chinovie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [
Acc. și:
chinovíe] — Din
sl. kinovija.