chinovar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. – Din
bg. kinovar.chinovar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chinovár s. m. – Sulfură roșie de mercur.
Ngr. ϰιννάβαρι (Roesler 570),
cf. bg.,
rus. kinovarĭ. Se întîlnește cu dubletele
cinabru (din
it. cinabro), puțin folosit, și
ținober (din
germ. Zinnober), folosit în comerț.
chinovar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca colorant și ca medicament. – Vechi rus
kinovarĩ; bg. kinovar.chinovar (Dicționaru limbii românești, 1939)chinovár, V.
cinabru.chinovar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chinovár s. n.chinovar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chinovar n. mineral roșu foarte greoiu, produs prin combinarea mercuriului cu sulfur. [Gr. mod. KINNAVÁRI].
chinovar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. — Din
bg. kinovar.