chiaburesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. –
Chiabur +
suf. -esc.chiaburesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, caracteristic chiaburului. – Din
chiabur +
suf. -esc.chiaburesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiaburésc (chia-) adj. m.,
f. chiabureáscă; pl. m. și
f. chiaburéștichiaburesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. —
Chiabur +
suf. -esc.