chamois (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHAMOIS s. n. Piele de căprioară, de cerb, de miel sau de oaie, tăbăcită printr-un procedeu special și folosită pentru unele confecții, pentru spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină. [
Pr.:
șamuá] –
Cuv. fr.chamois (Dicționar de neologisme, 1986)CHAMOIS s.n. v.
șamoa.
chamois (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHAMOIS [ȘA-MOÁ]
s. n. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecții, la spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină. (< fr.
chamois)
chamois (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chamois (piele) (fr.) [pron.
șamoá]
(-mois) s. n., art.
chamois-ulchamois (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHAMOIS s. n. Piele de căprioară, de cerb, de miel sau de oaie, tăbăcită printr-un procedeu special și folosită pentru unele confecții, pentru spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină. [
Pr.:
șamoá] —
Cuv. fr.