cezură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale (emistihuri), pentru a ușura recitarea și a susține cadența. – Din
lat. caesura, fr. césure.