cec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEC1, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din
engl. check, fr. chèque.cec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [
Var.:
cécum s. n.] – Din
fr. caecum, lat. [intestinum]
caecum.cec (Dicționar de neologisme, 1986)CEC3- v.
ceco-.
cec (Dicționar de neologisme, 1986)CEC1 s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl.
-curi. / < engl.
check].
cec (Dicționar de neologisme, 1986)CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl.
-curi, var.
cecum s.n. / < fr., lat.
caecum].
cec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cec (cécuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani.
Engl. check.cec (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEC1 s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl.
check, fr.
chêque)
cec (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat.
caecum)
cec (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEC3(O)- elem. „orb”, „cec”2. (< fr.
caec/o/-, cf.
lat. caecus)
cec (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEC1, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei bănci să plătească o sumă de bani persoanei care prezintă documentul. –
Engl. check (
fr. chèque).