cebare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (
Sanguisorba minor). [
Var.:
ceabáre s. f.] –
Cf. magh. csabaire.cebare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cebáre (cebắri), s. f. – Plantă (Poterium sanguisorba). –
Var. ciabare. Mag. csabair (Cihac, II, 490). Totuși, Bogrea,
Dacor., IV, 894, indică posibilitatea de a fi vorba de o traducere artificială a numelui științific
Poterium în
lat. ciboria.cebare (Dicționaru limbii românești, 1939)cebáre f., pl.
ărĭ (ung.
csába-ir, id.).
Trans. Rar. O buruĭană rozacee (
poterium sanguisorba).
cebare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cebare f. plantă aromatică ce se întrebuințează în unele locuri ca condiment (
Poterium sanguisorba). [Ung CSABA IR].
cebare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice
(Sanguisorba minor). [
Var.:
ceabáre s. f.] —
Cf. magh. csabaire.