camă - explicat in DEX

camă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁMĂ, came, s. f. Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came.

camă (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁMĂ s.f. Proeminență pe un ax care servește spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o pârghie ce se sprijină de ea. [< germ. Kamm, fr. came].

camă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁMĂ s. f. proeminență pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o tijă. (< fr. came)

camă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁMĂ, came, s. f. Proeminență pe suprafața unui obiect cilindric, care asigură o deplasarea rectilinie altui obiect cu care este angrenat. – Fr. came.

camă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CÁMĂ (< fr.) s. f. (TEHN.) Element al unui mecanism cu profil determinat de o curbă plană sau spațială, care servește la transmiterea mișcării unui organ urmăritor (tachet), cu care formează un cuplu cinematic.

camă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cámă f., pl. e (turc. kama). Dun. de jos. Pumnal mare.

camă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cámă s. f., g.-d. art. cámei; pl. cáme

camă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁMĂ, came, s. f. Proeminență pe fața unui obiect cilindric care determină deplasarea altui obiect. — Din fr. came.