cam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAM adv. 1. Aproximativ, aproape.
Cam pe vremea aceea trăia bunicul. ♦ Oarecum, întrucâtva.
Căsătoria s-a făcut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea.
Vremea e cam rece. Haina e cam lungă. – Din
camai (
înv. „și mai” <
lat.).
cam (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cam adv. – Puțin, aproximativ, aproape; îndică faptul că o anumită afirmație nu trebuie înțeleasă în sensul său strict, ci cu o oarecare restrîngere.
Lat. quam (Cipariu,
Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 202). După Pușcariu 264, s-ar explica mai bine prin
lat. quam magis, al cărui rezultat normal
ca mai (
mr. cama) s-ar fi redus ulterior la
cam. Spitzer,
Mitt. Wien, 140, a atras atenția asupra corespondenței cu
ngr. ϰἄν ‹ ϰαì ἄν (în expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fără a putea preciza însă dacă modismul este propriu
rom. sau
ngr.cam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAM adv. 1. Aproximativ, aproape.
Cam pe vremea aceea trăia moș Nichifor (CREANGĂ). ♦ Oarecum, întrucâtva.
Cununia se făcu cam pe sub ascuns (ISPIRESCU).
2. Destul de..., prea.
Săniuța... e cam strâmtă pentru doi (ALECSANDRI). – Din
camai (
înv., <
lat. quam magis).
cam (Dicționaru limbii românești, 1939)cam adv. (din
camaĭ, apoĭ
cama, ca mrom. și
numa îld.
numaĭ). Aproape, aproximativ, puțin, întru cît-va:
cam pe înserate, cam, cu frică, mă cam tem. Prea:
cam puțină mîncare pentru atîțĭa oamenĭ. De-o-cam-dată (saŭ
deocamdată), pentru un moment:
de-o-cam-dată e pace. – Și
can (Maram.) și
canĭ (Vechĭ. Cant.).
cam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cam adv.cam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cam adv. care exprimă:
1. o aproximațiune:
cam pe seară, cam așa; 2. o restricțiune:
cam tânăr, cam roșiu. [Vechiu rom.
cămai, mai=lat. QUAM MAGIS].
cam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAM adv. 1. Aproximativ, aproape.
Cam pe vremea aceea trăia bunicul. ♦ Oarecum, întrucâtva.
Căsătoria s-a făcut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea.
Vremea e cam rece. Haina e cam lungă. — Din
camai (
înv. „și mai” <
lat.).
cam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)c-am (tempo rapid)
conjcț. +
vb. (v-am spus ~ dat)