calviție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALVIȚÍE s. f. (
Livr.) Chelie (
1), pleșuvie – Din
fr. calvitie, lat. calvities.calviție (Dicționar de neologisme, 1986)CALVIȚÍE s.f. Cădere a părului; chelire, pleșuvie. [Gen.
-iei. / cf. fr.
calvitie, lat.
calvities].
calviție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALVIȚÍE s. f. cădere a părului; chelire, pleșuvie. (< fr.
calvitie, lat.
calvities)
calviție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALVIȚÍE s. f. (
Livr.) Chelie
(1). –
Fr. calvitie (
lat. lit. calvities).
calviție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calvițíe (
livr.)
s. f., art.
calvițía, g.-d.
calvițíi, art.
calvițíei; pl. calvițíi, art.
calvițíilecalviție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALVIȚÍE, calviții, s. f. (
Livr.) Chelie (
1), pleșuvie — Din
fr. calvitie, lat. calvities.