calvar - explicat in DEX

calvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.

calvar (Dicționar de neologisme, 1986)
CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].

calvar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)

calvar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium).

calvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calvár s. n., pl. calváruri

calvar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calvar n. 1. mică colină pe care s’a înfipt o cruce (v. Nume proprii); 2. fig. mari suferințe morale: a-și urca calvarul.

calvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. — Din fr. calvaire, lat. calvarium.