calvinizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALVINIZÁRE s. f. Faptul de
a (
se)
calviniza. –
V. calviniza.calvinizare (Dicționar de neologisme, 1986)CALVINIZÁRE s.f. Faptul de a (se) calviniza. [<
calviniza].
calvinizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calvinizáre s. f.,
g.-d. art. calvinizắriicalvinizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALVINIZÁRE s. f. (Rar) Faptul de
a (se) calviniza. —
V. calviniza.