bobușor (Dicționaru limbii românești, 1939)bobușór m. (d.
bob). Orașniță.
bobușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bobușór (plantă)
s. m.bobușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bobușor m. plantă din familia leguminoaselor, numită și
măzăriche, ale cării boabe servesc de nutreț porumbeilor
(Vicia lathyroides).