balneo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁLNEO- Element de compunere însemnând „balnear”, care servește la formarea de adjective. [
Pr.: -
ne-o-] – Din
fr. balneo-, lat. balneum.balneo (Dicționar de neologisme, 1986)BALNEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „balnear”, „de băi”. [Pron.
-ne-o-. / < fr.
balnéo-, cf. lat.
balneum – baie].
balneo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁLNEO- Element de compunere însemnând „balnear”, care servește la formarea unor adjective ca
balneo-climateric. –
Fr. balneo- (
lat. lit. balneum).
balneo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALNEO- Element de compunere însemnând „balnear”, care servește la formarea de adjective. [
Pr.:
-ne-o-] — Din
fr. balnéo-, lat. balneum.balneo (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALNE(O)- elem. „de băi, balnear”. (< fr.
balné/o/-, cf.
lat. balneum, baie)