balnear - explicat in DEX

balnear (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

balnear (Dicționar de neologisme, 1986)
BALNEÁR, -Ă adj. De băi. ◊ Stațiune balneară = localitate unde se găsesc băi folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balnéaire, lat. balnearis].

balnear (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALNEÁR, -Ă adj. referitor la băile curative. (< fr. balnéaire, lat. balnearius)

balnear (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II). Stațiune balneară. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balnéaire (lat. lit. balnearius).

balnear (Dicționaru limbii românești, 1939)
*balneár, -ă adj. (lat. balnearius). De băĭ: stațiune balneară.

balnear (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnear (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balnear a. privitor la băi: stațiune balneară.

balnear (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] — Din fr. balnéaire, lat. balnearius.