autocrație - explicat in DEX

autocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratie.

autocrație (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernământ în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane, neîngrădită în exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].

autocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCRAȚÍE s. f. 1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. stat cu o asemenea formă de guvernare. (< fr. autocratie, gr. autokrateia)

autocrație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care toate puterile statului sunt concentrate în mâna unei singure persoane, care exercită o putere absolută, despotică, nesocotind interesele și voința poporului. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratie (< gr.).

autocrație (Dicționaru limbii românești, 1939)
*autocrațíe f. (vgr. autokráteia). Guvernament absolut al unuĭ suveran.

autocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocrațíe (a-u-to-cra-) s. f., art. autocrațía, g.-d. art. autocrațíei; (state) pl. autocrațíi, art. autocrațíile

autocrație (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autocrație f. guvern absolut.

autocrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. Stat cu formă de guvernare autocratică. [Pr.: a-u-]. — Din fr. autocratie.