autocratic - explicat in DEX

autocratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.

autocratic (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].

autocratic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique)

autocratic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.).

autocratic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.

autocratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocrátic (a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocrátici; f. autocrátică, pl. autocrátice

autocratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autocratic a. relativ la autocrat sau la autocrație.

autocratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] — Din fr. autocratique.