autocoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCÓRĂ, autocore, s. f.,
adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [
Pr.:
a-u-] – Din
germ. Autochore.autocoră (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr.
autochore)
autocoră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autocóră (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autocórei; pl. autocóre