admonestare - explicat in DEX

admonestare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

admonestare (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].

admonestare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMONESTÁRE s. f. acțiunea de a admonesta; admo-nestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. (< admonesta)

admonestare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.

admonestare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*admonestáre f. Mustrare, dojană.

admonestare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admonestáre s. f., g.-d. art. admonestắrii; pl. admonestắri

admonestare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admonestare f. avertisment sever dat unui delincvent.

admonestare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). — V. admonesta.