abager(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ABAGÉR,abageri, s. m. (Reg.) Abagiu. – Din abagerie1.
abager(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ABAGÉR,abageri, s. m. (Reg.) Abagiu. – Din abagiu + suf. -er.
abager(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) abagér (reg.) s. m., pl. abagéri
abager(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ABAGÉR,abageri, s. m. (Reg.) Abagiu. — Din abagerie1.