amara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMARÁ, amarez, vb. I.
Tranz. 1. A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă.
2. A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcației. – Din
fr. amarrer.amara (Dicționar de neologisme, 1986)AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcație pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr.
amarrer, cf.
amarre – cablu, lanț].
amara (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr.
amarrer)
amara (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AMARA 1. Liman fluviatil cu apă sărată în Lunca Buzăului;
c. 60 ha. Se mai numește și
Balta Amară. 2. Liman fluviatil cu apă sărată pe cursul inferior al Ialomiței, lîngă Slobozia; 156 ha.
Ad. max.: 3
m. Calitățile terapeutice ale lacului (apă minerală sulfată, cloruro-sodică și magneziană și nămol sapropelic) au determinat dezvoltarea stațiunii balneoclimaterice cu același nume.
3. Com. în
jud. Ialomița, pe malul lacului cu același nume: 7.314
loc. (1991). Întreprindere de panificație. Stațiune balneoclimaterică, cu funcționare permanentă din anul 1900, renumită pentru valoarea curativă a nămolului și a apelor traumatice, ginecologice și a unor boli asociate. Sanatoriu balnear.
amara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amará (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amareázăamara (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Amara f.
1. lac mineral în județul Râmnicu-Sărat;
2. stațiune balneară, lângă Călărași.
amara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMARÁ, amarez, vb. I.
Tranz. 1. A lega o ambarcațiune cu un cablu de țărm sau de o altă navă.
2. A fixa un obiect pe o ambarcațiune astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației. — Din
fr. amarrer.