VAGOTONIE VAGOTONIE, s. f. / vagotonie, s. f. / vagotonia, vagotony. [Lat. vagus sr ratacitor, imprecis, ne-definit; gr. tonos = ten-siune..} Stare, uneori constitutionala, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestata prin predominarea actiunii 'sistemu¬lui parasimpatic asupra diferitelor organe. In esenta, v. se tra¬duce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arteriala si tendinte sincopale, atonie veziculara, constipatie, tulburari de sudatie, spasme motorii involuntare si dureroase, hipoestezie a corneei si faringiana. Sin.: parasimpaticotonie.