TROMBOCITOPENIE TROMBOCITOPENIE, s. f. / thrombocytopenie, s. f. / throm-bocytopenia. [(^r. thrombos = cfieaff; kytos = ceiiild; penia = sarww.] Scaderea numarului de plachete, Tn general sub 150 000/mm3, din cauza unei insuficiente cantitative sau cali-tative a producerii lor, distructie crescuta sau repartitie anor-mala. Se disting: 1) t. esentiala sau purpura trombocitopenica idiopatica, v. boala Werlhof; 2) t. imuna, asociata cu prezenta de anticorpi antiplachetari (IgG).