SIRINGOMIELIE SIRINGOMIELIE, s. f. / syringomyelie, s. f. / syringomyelia, ft^r. syrinx, -ingos = teava, till}, trestw; myelos = madwa.] Sindrom lent progresiv caracterizat prin existenta unei cavitati Tn regiunea cervicodorsala a *maduvei spinarii. Leziunile se pot extinde la nivelul 'bulbului rahidian (siringomielobulbie) sau in regiunea toracica. Originea s. admisa eel mai frecvent este malformativa, deoarece sunt asociate frecvent "hidrocefalia $i *sp/na bifida. Se invoca, de asemenea, tumorile, traumatismele, infarctizarea sau hemoragiile, uneori cauza nefiind cunoscuta. Ca urmare a localizarii leziunilor, indeosebi prin intreruperea fibrelor^fasciculului spinotalamic, ca manifestare clinica princi-pala apare disociatia siringomielica, cu afectarea sensibilitatiii termice si dureroase si pastrarea celei tactile. Extensia cavitatii catre coarnele anterioare poate determina tulburari motorii per-iferice, iar extensia laterala - o suferinta piramidala. *Scolioza toracica este prezenta frecvent. Sin.: sindrom de coarda cen-trala, sindrom Morvan, sindrom siringomielic. V. sj disociatie siringomielica.