SINDROM SUPRARENOGENITAL SINDROM SUPRARENOGENITAL / s. surrenogenital / suprareno-genitat s. S. secundar unei patologii cantitative si/sau calita-tive a biosintezei hormonilor steroizi sexuali de origine cortico-suprarenala, prin hiperplazie sau transformare tumorala a zonei reticulate. Se disting: 1) S. s. congenital, prin hiperplazie supra-renala sau/si deficit (pana la absenta) a uneia din urmatoarele enzime: 21-hidroxilaza (peste 90% din. hiperplaziile congenitale, v. sindrom Debre-Fibiger); Hp-hidroxilaza, cu semne de hiper-androgenizare mai reduse, asodate cu hipertensiune arteriala; 17-hidroxilaza, cu deficit sever de hormoni glucocorticoizi si androgeni, manifestat prin feminizarea organelor genitale externe la sexul masculin sau *pseudohermafroditism, hipertensiune arteriala, alcaloza hipokaliemica prin exces de dezoxicortico-steroizi si corticosteron (s. Biglieri); 3p-OH-dehidrogenaza, v. sindrom Bongiovanni; 20- sau 22-hidroxilaza sau 20-22-desmo-laza, cu pierdere de sare si feminizare, s. Prader-Gurtner. 2) S. s. dobSndit, prin hiperplazie sau tumora de zona reticu-lata, cu manifestare pre- sau postpubertara (v. sindrom Apert-Gallais).