PNEUMOTORAX PNEUMOTORAX, s. n. / pneumothorax, s. m. / pneumotho-rax. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiratie; (at. thorax, -ads, gr. thorax, -akos = torac.e} Proces patologic care consta In acumularea unui gaz, de obicei aer, In cavitatea pleurala. Dupa modul de aparitie, p. se pot clasifica In: p. artificial (sau te-rapeutic) prin introducere voluntara de aer, eventual cu un continut crescut de azot, pentru a produce colapsul parenchimului pulmonar, utilizat uneori In tratamentui tuberculozei, sau pentru imobilizarea hemidiafragmului corespondent; p. spontan, care apare secundar unei pneumopatii, de ex. abces pulmonar sau prin ruperea unei bule de emfizem. In functie de localizare sau de unele caracteristici ale p., se deosebesc: p. intrapleu-ral (aerul este prezent Intre foitele pleurale); p. extrapleural (aer prezent Intre pleura parietala si fascia endotoracica); p. deschis (care comunica cu exteriorul, de obicei la nivelul peretelui toracic, de ex. ca urmare a unui traumatism); p. cu supapa (In care orificiul de patrundere a aerului actioneaza ca o valva, aerul patrunde In inspir, dar nu poate fi evacuat In expir, determinand cresterea rapida a presiunii intrapleurale, care depaseste presiunea atmosferica, evoluand spre p. sufo-cant).