PNEUMONIE PNEUMONIE, s. f. / pneumonie, s. f. / pneumonia. [Gfr. pneumonia, de. la pneumon, -onos = ptdrndn.] Inflamatie a alve-olelor, tesutului interstitial si bronsiolelor de la nivelul plamanilor, determinata de infectia cu bacterii, virusuri sau alte micro-organisme patogene, ori actiunii nocive a unor substante chimi-ce sau a alter agenti (ex.: ulei, radiatii, medicamente). Utilizat izolat, termenul desemneaza aproape Intotdeauna, pentru autorii francezi, *p. lobara acuta cu pneumococi. Pentru autorii anglosaxoni, termenul nu mai are acelasi caracter restrictiv, fiind echivalent cu termenul 'pneumopatie. Se disting forme multiple de p., descrise, neunitar, dupa criterii dinice, etiologi-ce, patogenice: 1) P. actinica, reactie pseudopneumonica dupa iradiere. 2) P. prin aspiratie se manifesto mai ales prin bron-hopneumonie. 3) P. atipice foarte variate ca aspect clinic, sub-strat anatomic si mod de producere. 4) P. cazeoasa, forma acuta a tuberculozei. 5) P. cronica apare dupa organizarea exsudatului unei p. fibrinoase. 6) P. de deglutitie, prin aspi-rarea de particule alimentare. 7) P. embolica, inflamatie cir-cumscrisa, generata de embolii septice la nivelul arterelor pul-monare. 8) P. fibrinoasa, pneumococica. 9) P. gripala, care a-pare In cursul gripei. 10) P. hipostatica, urmare a stazei prin decubit dorsal. 11) P. inferstitiala, virala, a septurilor interalve-olare si peribronsice. 12) P. lobara (v.). 13) P. mixta, prin asoderea a diverse virusuri cu bacterii variate. 14) P. pneumococica, v. p. lobara. 15) P. postoperatorie, dupa operatiile efectuate sub narcoza cu eter. 16) P. secundare unor tulburari circulatorii (*edem pulmonar, *hipostatice) sau alterari bronsice (corpi straini, cancer, bronsiectazie, stenoza bronsica) etc.