OSTEOMALACIE OSTEOMALACIE, s. f. / osteomalacie, s. f. / osteomalacia. [tfr. osteon = os; malakia = mmiMre., de la malakus = moak.} Osteopatie demineralizanta a adultului localizata Tn cor-ticala osoasa matura sau/si Tn tesutui osos spongios. Tn o. sunt respectate grosimea si numarul de travee osoase, spre deosebire de *osteoporoza. Termenul de o. reprezinta la adult echivalentui "rahitismului copilului si adolescentului. Cadrul o., vast in trecut, este limitat Tn prezent la o serie de circum-stante patogenice Tn care este alterat metabolismul fosfocal-cic: 1) o. din *hipofosfatemia familiala; 2) o. hepatica, com-plicatie a bolilor hepatice colestatice; 3) o. oncogena, din neo-plasmele benigne mezenchimale, care ar putea produce o substanta care afecteaza functiile tubulare renale de transport al fosfatului si de hidroxilare a 25-hidroxivitaminei D; 4) o. puerperala prin epuizarea stocurilor de calciu si fosfor in cursul sarcinilor repetate si al lactatiei; 5) o. renala tubulara sau "osteopatia renala, consecutiva acidozei si hipercalciuriei din cauza alterarii functiei tubulilor renali (absenta acidifierii urinei si a producerii de amoniac); 6) o. senila prin deficit de vita-mina D. Majoritatea o. sunt curabile prin doze fiziologice de vitamina D. Sin.: ramolisment osos.