OSTEOM OSTEOM, s. n. / osteome, s. m. / osteoma. [Gr. osteon = os; -omo.] 1) Tumora benigna cu ritm de crestere lent, alca-tuita din tesut osos compact foarte dur si dens. O. se dez-volta indeosebi la nivelul oaselor plate ale craniului si ale fetei, producand Tngrosarea acestora. Mai rar, o. se pot localiza la suprafata oaselor lungi (exostoza sau o. periostal) sau Tn canalul medular al acestora (enostoza). 2) Nodul de osificare care poate aparea Tntr-un tesut moale (ex.: parenchim pulmo-nar sau glandular) ca o consecinta a "metaplaziei osoase a unei fibroze cicatriceale.