OSTEITA OSTEITA, s. f. / osteite, s. f. / osteitis, [i^r. osteoa = os; -itd.l Inflamatie a osului afectand 'canalele Havers, ramurile acestora si, Tn general, cavitatea medulara. O. se caracte-rizeaza prin hipertrofie osoasa, sensibilitate locala si durere, de obicei difuza. Termenul a fost utilizat, prin extensie abuziva, pentru o serie de osteopatii ca *boala von Recklinghausen (sau o. fibrochistica) sau *boala Perthes-Jungling (o. cistoida). Totodata, o serie de afectiuni osoase se aseamana morfopa-tologic, Tndeosebi 'displazia fibroasa si unele 'osteoze. Au fost descrise numeroase tipuri de o., printre care: 1) o. acuta, osteomielita de origine septica; 2) o. albuminoasa, cu acumu-lare de lichid bogat tn albumina; 3) o. cazeoasa, cu eroziune osoasa, de natura tuberculoasa; 4) o. corticala, v. penostita; 5) o. deformanta, hipertrofica v.; 6) o. fungoida, in care cana-lele Havers contin tesut granulos; 7) o. productiva, v.; 8) o. rarcfianta, cu diminuarea componentei osoase minerale, anor-ganice; 9) o. sclerozanta, cu condensare si scleroza locala; 10) o. vascu/a/a, *o. rarefianta in care spatiile formate sunt ocupate de vase sanguine.