NEUROLEPTIC NEUROLEPTIC, adj., s. n. / neuroleptique, adj., s. m. / neuro-leptic. [Cjr. neuron = nerv; leptikos = care se fi^eaza pe.] 1) Care se refera la efectui medicatiei *antipsihotice asupra functiilor cognitive si a comportamentului. La subiectii normali, acest efect consta Intr-o stare de apatie, lipsa de initiativa si limitarea capacitatii emotionale, iar la padentii psihotid - redu-cerea confuziei si agitatiei si normalizarea activitatii psihomo-torii. 2) Medicament care determina efectele mentionate. Din categoria n. fac parte fenotiazinele, butirofenonele si tioxanti-nele, precum si clasele de medicamente descrise mai recent ca inhibitori ai receptorilor pentru coledstokinina si modulatori ai actiunii acidului glutamic si glicinei la nivelul SNC.