HIPERTENSIUNE HIPERTENSIUNE, s. f. / hypertension, s. f. / hypertension. [Gr. hyper = mai mult; [at. tensio, -onis = intmdcre., de. [a tendere = a mtinde..} Cresterea tensiunii, cu sensul de h. vas-culara sau h. arteriala, adica cresterea presiunii la nivelul re-telei arteriale. Termenul h. a. desemneaza 'in practica cresterea tensiunii In arterele marii circulatii (h. sistemica), presiunea maxima depasind 170 mmHg si putand atinge 250-300 mmHg, iar presiunea minima depasind 100 mmHg. De fapt, presiunea arteriala normala variaza In functie de varsta si, uneori, In functie de originea eInica. De aid, unele variatii In stabilirea va-lorilor tensionale care atesta h. a. Clasificarea h. a. conform ,,1999 World Health Organisation - International Society of Hypertension Guidelines for the Management of Hypertension" (J. Hypertens. 1999, 17:151-183) este urmatoarea: 1) Ten-siune arteriala optima: TAS (tensiunea arteriala sistolica) < 120, TAD (t. a. diastolica) < 80. 2) T. a normala: TAS < 130, TAD < 85. 3) T. a la limita supenoara a normalului: TAS 130-139, TAD 85-89. 4) HA gradul 1 (usoara): TAS 140-159, TAD 90-99. 5) Subgrup borderline: TAS 140-149, TAD 90-94. 6) HA gradul 2 (moderata): TAS 160-179, TAD 100-109. 7) HA gra¬dul 3 (severa): TAS 2: 180, TAD > 110. 8) HA sistolica izo- lata: TAS S 140, TAD < 90. 9) Subgrup borderline: TAS 140-149, TAD < 90. Cand valorile tensiunii sistolice si distolice se Incadreaza In doua categorii diferite, pentru clasificarea hiper-tensiunii se ia In considerare valoarea cea mai mare. H. a. provoaca frecvent cefalee, tulburari senzoriale usoare, crampe ale extremitatilor si poate fi la originea unor complicatii grave, fndeosebi accidente nervoase de origine vasculara, insufidenta ventriculara stanga, insufidenta renala. Cauzele h. a. raman, In majoritatea cazurilor, obscure, desi, ca urmare a numeroase cercetari, se contureaza o serie de teorii patogenice. In oon-secinta, ramane operanta clasificarea sindroamelor hipertensive 'in: 1) H. a. esentiala. 2} H. a. secundara (simptomatica). 1) H. a. esentiala, de cauze incomplet elucidate, reprezinta peste 80% din cazuri si cuprinde: a) h. a. benigna (circa 70% din cazuri), diagnosticul fiind stabilit dupa eliminarea unor cauze renale, suprarenale, cardiovasculare etc.; b) 'h. a. maligna (8-10% din cazuri), cu tensiune mult ridicata si leziuni de fund de ochi accentuate In raport cu h. a. benigna. Evolutia si prognosti-cul h. a. esentiale se urmaresc Indeosebi pe baza examenu-lui fundului de ochi. 2) H. a. secundara are o cauza cunos-cuta, bine definita si reprezinta o mica parte a cazurilor de h. a. Cauze: a) de origine renala: afectiuni renale medicate si chirurgicale; b) de origine endocrina: feocromodtom, cortico-suprarenalom, boala Gushing, hipertireoze, menopauza; c) de origine cardiovasculara: ateroscleroza, coarctatia aortei, peri-arterita nodoasa, trombangeita obliteranta, insufidenta cardiaca dreapta primitiva, aortite, anevrisme aortice; d) de origine ner-voasa: leziuni nervoase centrale diverse, tabes, leziuni ale zonei reflexogene sinocarotidiene; e) de origine variata: dia-bet, guta, obezitate.