HEMOFILTRARE HEMOFILTRARE, s. f. / hemofiltration, s. f. / h(a)emofiltra-tion. Cjr. haima, -atos â¢= sdnge.; int. mediwaia a aic fi.im.if tilor fUtrum, cu origine. in luafia. jranciior sta6ili^i in Cfaiia filtir = fetru, pds[d.] Procedeu de epurare extrarenala care permite extragerea din sange a deseurilor toxice prin ultrafiltrare, sub presiune hidrostatica crescuta. Filtrarea se efectueaza printr-o membrana cu' permeabilitate hidraulica ridicata, Intr-un rinichi artificial de un tip particular. Deosebirea fata de *hemodializa (In care se utilizeaza rinichiul artificial clasic) consta In faptui ca prin h. se elimina si substante toxice cu masa moleculara mare. Metoda poate fi aplicata si In unele forme rebele de insuficienta cardiaca congestiva, ca si In coma hepatica. Este necesara reintroducerea, In paralel cu h., a unor cantitati man de apa si electroliti care au fost sustrase.