FIBROM FIBROM, s. n. / fibrome, s. m. / fibroma. [Lat. fibra = fifira; -oma.] Tumora benigna constituita din tesut fibros, adica din fascicule de tesut conjunctiv In mijiocul carora se afla celule, de asemenea de natura conjunctiva. F. pure sunt rare, dar aproape toate proliferarile mezenchimatoase se Insotesc de o proliferare fibromatoasa. Desi bine delimitate si cu prognostic favorabil, unele f. recidiveaza dupa extirparea chirurgicala. In functie de caracteristicile morfopatologice si de localizare au fost descrise numeroase tipuri de f., printre care: 1) f. caver-nos, *hemangiom cavernos care confine tesut fibros In exces; 2) /. chistic adica un f. care a suferit o degenerare chistica; 3) f. condromixoid al osului derivat din tesut conjunctiv poten¬tial condrogen, localizat frecvent la nivelul metafizei oaselor lungi ale membrelor; 4) f. cutanat localizat la nivelul tegumen-telor; 5) f. dur, care confine tesut fibros cu celule putine; 6) f. nazofaringian, angiofibrom al *cavumului, foarte hemoragic, adesea recidivant, observat la adolescent; 7) f. non-osteogenic osteolitic si proliferativ, cu leziuni dureroase alcatuite din tesut fibros localizat la nivelul metafizelor oaselor lungi, Indeosebi la copil; 8) f. odontogenic, dezvoltat din tesutui conjunctiv al papilei dentare sub forma unei mase gingivale compusa din tesut conjunctiv fibros vascularizat.