ENCEFALOPATIE ENCEFALOPATIE, s. f. / encephalopathie, s. f. / ence-phalopathy. [Gfr. enkephalos = crew, de ia en = in, kephale = cap; pathos = 600(0.] 1) Orice afectiune a creierului, eel mai des de origine toxica, metabolica sau degenerativa. 2) Sens recent: sindrom neuropsihic care complica uneori anumite infectii sau unele intoxicatii. Sindromul corespunde unor alterari anatomice severe si variate, toxice, anoxice sau vasomotrice, In care nu predomina elementui inflamator. Tipuri: a) E. afcoo-lica sau etilica: termen reunind mai multe sindroame cerebrale, consecinta a carentei In vitamina Bi, de origine alcoolica. b) E. bismutica: e. mioclonica, consecutiva ingestiei sarurilor de bismut, eel mai des ca urmare a tratarii constipatiei cu aces-tea. c) E. bilirubinemica: *icterul nuclear al nou-nascutului. d) E. hepatica: este secundara unei insuficiente hepatice acute sau cronice avansate, cu sau fara sunt portosistemic, spon-tan sau indus chirurgical. Forme: e. h. cronica, e. h. acuta, e. h. prin degenerescenta hepatocerebrala cronica, e. h. prin sunturi portosistemice intrahepatice congenitale, e. h. prin hiper-amoniemie congenitala. e) E. hipertensiva: consecinta *hiper-tensiunii intracraniene si a 'edemului cerebral, f) £. infantila: consecinta a afectarii creierului In perioada intrauterina, la nas-tere, ori In primele luni de viata. g) E. portocava: forma a *e. hepatice. h) £. respi'ratone: prin hipoxie creata de insufidenta respiratorie. i) E. spongiforme subacute transmisibile (v.).