BRONHIE BRONHIE, s. f. / bronche, s. f. / bronchus, pi. bronchi. NA: bronchus, bronchi. [Lot. medie.voia bronchia, din gr. bronk-hos, pi. bronkhia = 6ron/tie.] Conduct ce continua *traheea si prin care aerul ajunge la *alveolele pulmonare. Traheea se divide In doua b., dreapta si stanga, care patrund In plamani, unde ramificatiile lor, relativ dicotomice, formeaza arborele bronsic. Denumirea de bronhie se extinde la toate conductele aeriene care contin cartilaj, adica pana la b. de ordinul 10. B. se continua cu *bronhiolele. Var.: bronsie.