zbârâitură - explicat in DEX

zbârâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -râ-i-] – Zbârâi + suf. -tură.

zbârâitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri

zbârâitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. – Din zbârâi + suf. -(i)tură.

zbârâitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] — Zbârâi + suf. -tură.