zbârli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la
pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊
Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape).
3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși.
4. Refl. Fig. (Despre vreme; la
pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [
Var.:
zburlí vb. IV] –
Et. nec.zbârli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBÂRLÍ, zbârlésc, vb. IV. ~ (
zbâr +
suf. expresiv
-li)
zbârli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg.
zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să
zbârleáscă / să zburleáscăzbârli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊
Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape).
3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși.
4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [
Var.:
zburlí vb. IV]
zbârli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zbârli, zbârlesc v. r. a se enerva, a se înfuria
zbârli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la
pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊
Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape).
3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși.
4. Refl. Fig. (Despre vreme; la
pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [
Var.:
zburlí vb. IV] —
Et. nec.