zbârcitură - explicat in DEX

zbârcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci¹ + suf. -tură.

zbârcitură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.

zbârcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri

zbârcitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbârci¹ + suf. -(i)tură.

zbârcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. — Zbârci¹ + suf. -tură.