zbârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV.
Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊
Expr. (
Intranz.)
A zbârci din nas = a strâmba din nas,
v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. –
Cf. bg. bărča.zbârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din
zbârci1 (derivat regresiv).
zbârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBÂRCÍ1, zbârcésc, vb. IV. ~
2. Tranz. A face să tremure (o suprafață netedă,
oglinda apei, etc.). (din
zbâr prin încrucișare cu
bg. bărčă = a încreți [deriv. directă din
bg. e dificilă d.p.d.
v. fonetic])
zbârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBÂRCÍ3, zbârcésc, vb. IV.
Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul
zbâr sau
zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)
zbârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg.
zbârcéște, imperf. 3 sg.
zbârceá; conj. prez. 3
să zbârceáscăzbârci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zbârci! interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.zbârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Postverbal al lui
zbârci.zbârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV.
Refl. A face zbârcituri; a se strânge în cute; a se încreți. ◊
Expr. (
Intranz.)
A zbârci din nas = a strâmba din nas,
v. strâmba. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. –
Comp. bg. bărča.zbârci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV.
Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊
Expr. (
Intranz.)
A zbârci din nas = a strâmba din nas,
v. strâmba.
A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. —
Cf. bg. bărča.zbârci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. — Din
zbârci1 (derivat regresiv).