zbârceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBÂRCEÁLĂ,zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci + suf. -eală.
zbârceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli
zbârceală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBÂRCEÁLĂ,zbârceli, s. f. Zbârcitură. – Din zbârci1 + suf. -eală.
zbârceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBÂRCEÁLĂ,zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. — Zbârci1 + suf. -eală.