zbânțuitură - explicat in DEX

zbânțuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

zbânțuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbânțuitúră (reg.) (-ța-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri

zbânțuitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -(i)tură.

zbânțuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] -— Zbânțui + suf. -tură.