vechil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VECHÍL, vechili, s. m. 1. (În trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie, om de încredere al unui moșier; administrator de moșie.
2. (
Înv.) Avocat. – Din
tc. vekil.vechil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vechíl (-li), s. m. –
1. Substitut, împuternicit, reprezentant. –
2. Avocat, apărător. –
3. Administrator, curator. –
Mr. vechil’u. Tc. (
arab.)
vekil (Roesler 590; Șeineanu, II, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171),
cf. ngr. βεϰίλης
alb.,
bg. vekil, sb. većil. Sensurile 1 și 2 sînt
înv. –
Der. vechilet, s. n. (putere, autorizație, mandat), din
tc. vekjalet; vechilemea, s. f. (putere, mandat),
înv. din
tc. vekileme; vechilîc, s. n. (reprezentare, substituire), din
tc. vekilik; vechilie, s. f. (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).
vechil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vechíl s. m., pl.
vechílivechil (Dicționaru limbii românești, 1939)vechíl m., pl.
lĭ (turc. [d. ar.]
vekil).
Vechĭ. Mandatar, locotenent, procurator, administrator.
Azĭ (ob.
vi-).
Mold. Intendent, econom, vătav ș. a.
Rar. Fruntaș la munte.
Munt. Epistat. V.
cĭocoĭ.vechil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vechil m.
1. advocat:
și-au tocmit un vechil, ca să le apere dreptul NEGR.;
2. mandatar, om de încredere:
a lua moșia dela vechilul d-sale AL. [Turc. VEKIL].
vechil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VECHÍL, vechili, s. m. 1. (în trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie, om de încredere al unui moșier; administrator de moșie.
2. (
înv.) Avocat. — Din
tc. vekil.