vece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în
sec. X-XV.
2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din
scr. veće.vece (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VECÉ2, veceuri, s. n. Closet. [
Var.:
vecéu s. n.] – Din pronunțarea românească a inițialelor
w[ater]
c[loset].
vece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)véce s. f., g.-d. art.
vécii; pl.
vecivece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în
sec. X-XV.
2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. — Din
sb. veće.