transpirație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de a transpira; transpirare. ♦ (
Concr.) Secreție eliminată prin porii pielii; sudoare, nădușeală. ♦ (
Concr.) Vapori de apă eliminați de către plante. – Din
fr. transpiration.transpirație (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSPIRÁȚIE s.f. Faptul de a transpira; transpirare; nădușeală, sudoare; exsudație. [Gen.
-iei. / cf. fr.
transpiration].
transpirație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSPIRÁȚIE s. f. 1. faptul de a transpira. ◊ nădușeală, sudoare; exsudație. 2. eliminare de vapori de apă de către plante. 3. ieșirea sub formă de vapori a apei din sol. (< fr.
transpiration)
transpirație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transpiráție (-ți-e) s. f.,
art. transpiráția (-ți-a), g.-d. art. transpiráției; pl. transpiráții, art. transpiráțiile (-ți-i-)transpirație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de
a transpira; transpirare. ♦ (
Concr.) Secreție eliminată prin porii pielii; sudoare, nădușeală. ♦ (
Concr.) Vapori de apă eliminați de către plante. — Din
fr. transpiration.