tehnicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEHNICITÁTE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦
Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din
fr. technicité.tehnicitate (Dicționar de neologisme, 1986)TEHNICITÁTE s.f. Caracterul, calitatea a ceea ce este tehnic. [Cf. fr.
technicité].
tehnicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEHNICITÁTE s. f. caracterul, calitatea a ceea ce este tehnic. (< fr.
technicité)
tehnicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tehnicitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. tehnicitắțiitehnicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEHNICITÁTE s. f. (Rar) Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ◊
Spor de tehnicitate = sumă adăugată la retribuția anumitor angajați care au o pregătire profesională specială sau care execută (temporar) o lucrare cu caracter tehnic.— Din
fr. technicité.