tehnician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și
f. Specialist în domeniul tehnicii (
II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (
II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. technicien.tehnician (Dicționar de neologisme, 1986)TEHNICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în tehnică. ♦ Cel care cunoaște, care stăpânește o anumită tehnică. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / < fr.
technicien].
tehnician (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEHNICIÁN, -Ă s. m. f. 1. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică. 2. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică. (< fr.
technicien)
tehnician (Dicționaru limbii românești, 1939)*tehnicián și
tecn- s. (d.
tehnic, după
matematician ș. a.). Tehnic, știutor al proceduriĭ științeĭ saŭ arteĭ luĭ.
tehnician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tehnicián (-ci-an) s. m.,
pl. tehniciéni (-ci-eni)tehnician (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tehnician m. inginer.
tehnician (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEHNICIÁN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și
f. Specialist în domeniul tehnicii (
II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (
II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [
Pr.: -
ci-an] — Din
fr. technicien.