tehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj.,
s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (
II), privitor la tehnică. ◊
Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu.
Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc.
II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale.
2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc.
3. (
Mil.; în sintagma)
Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din
fr. technique.